duminică, 23 august 2015

Suntem doar două frunze....


Două frunze-n vârtejul tainic al toamnei,
Desprinse de ramul ce viaţă le-a dat.
Două frunze pictate-n culori de aramă
Doar verdele inimii, crud au păstrat.
O frunză - de viţă, alta- de-arţar
Se-aseamănă mult, de parcă-s de-un neam.
Vor cade  întristate pe drum de hotar,
Că nu le-a fost dat să crească pe-un ram...

Simţiri tomnatice....



 
Toamna...plânsa toamnă
Ce-n lacrimi şi-a făcut debutul
La meditare mă îndeamnă
Suflând cu vânturi reci trecutul

Ce să mai fac în astă vreme
Când ziua-n noapte-ai preschimbat-o
Şi-nceţoşată de blesteme
Iubirea-n ploi mi-ai aruncat-o?!

De-aş fi ştiut că vine aşa iute
Sufletul să-mi înoreze
Şi prin noroaie de ape adâncite
Să mă îngroape,să mă înfrigureze,

Mi-aş fi-nsorit prin vara toată
Inima,în al razelor joc
Să nu mai simt niciodată răcoare
Prin trupu-mi de foc

Dar nu am gândit prea departe...
N-am prevăzut o prematură veştejire
A toate câte-s verzi şi minunate
Prin gânduri omeneşti şi prin simţire..

 P.S. Toamna asta trebuie sa fie cea mai frumoasa,decit toate Toamnele de pina acum...........!

miercuri, 11 decembrie 2013

Totusi mai cred in vise!




Tanjesc dupa zilele de vara, dupa razele soarelui, mi-e dor de zumzetul gazelor, de mireasma florilor, de cantecele pasarilor... mi-e dor de tine Aura! Acum toate sunt doar amintire si... deodata ma simt atat de straina de aceasta lume lugubra incat aud din oceanul sufletului un strigat mut nascut dintr-o durere nesfarsita. Mai tarziu, in noapte, cu mult peste miezul noptii, atunci cand visul si magia formeaza un tot unitar, a inceput sa ninga. Ningea feeric cu fulgi mari si cu lacrimi, ningea afara, ningea in sufletul meu, ningea... pretutindeni. O lume de basm in care pentru o clipa te-am zarit privindu-ma asa cum  ai facut-o atunci cind ne-am vazut prima data acolo la......,Coltea! Ochii tai ca doua lacuri cristaline mi-au aratat o mare de dragoste, un ocean de vise. Nu era nevoie sa imi vorbesti pentru ca ochii tai spuneau tot ce sufletul meu cuprins de singuratate dorea sa stie. Te contemplam in linistea si simteam cum armonia tuturor viselor ma inconjoara. Tu erai universul meu... lumea mea pierduta. As fi vrut sa te pot imbratisa, dar mainile imi erau prinse in lanturi de gheata, as fi vrut sa plang, dar nu mai aveam lacrimi, am vrut sa zbor catre tine.......,dar distanta aceasta ma face in fiecare zi sa-mi pierd  speranta unui nou drum catre tine.
Inca mai cred ca intr-o zi va veni si primavara cea luminoasa cand natura va readuce la viata tot ce a murit in toamna. Inca mai cred ca ne va ninge cu flori de cais si vom alerga desculte prin iarba incercand sa prindem in palme petalele de lumina trimise de razele soarelui. Inca mai cred ca pescarusii vor desena cercuri deasupra noastra, iar Dunarea......,Dunarea isi va aduna valurile inspumate la picioarele noastre.
Daca as putea, as pune toate sentimentele mele intr-o scoica si ti-as darui-o pentru ca intr-o zi, ducand-o la ureche, sa iti aminteasca de sunetul misterios al intilnirii noastre, de curcubeul ce apare mereu dupa vremea rea… de mine….!
Acum zina IARNA a pus stapinire peste tot si traiesc cu speranta ca macar in primavara sa pot sa-mi indeplinesc visul!




duminică, 7 octombrie 2012

LA MULTI ANI,CRISTINEL!!!!!!!



Astazi  este ziua ta!!!!!!!!!
Pentru tot ceea ce ai incercat sa faci pana acum si nu ti-a iesit, pentru tot ce ai construit dar s-a ruinat, pentru tot ce ai cautat in zadar si nu ai gasit, azi ai voie mai mult ca oricand sa crezi intr-o minune. Este ziua ta si numai a ta. Azi trebuie sa crezi in visele tale!
LA MULTI ANI!!!!!!

miercuri, 12 septembrie 2012

A venit toamna!


Emoţie de toamnă-Nichita Stanescu

"Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare."

joi, 5 iulie 2012

Cind viata te incearca!






Cind viata te incearca si tu vrei sa faci echilibristica..., trecind dincolo de limitele intelepciuni tale, vei suferi! Iata cateva ginduri care sa te ajute:
  1. Daca ai crescut intr-un mediu plin de stres,s-ar putea sa nu stii sa-ti conduci viata altfel.Nimic nu se va schimba pana nu recunosti ca stresul este adrenalina ta emotionala si de aceea continui sa o produci .
  2. Cand stai pe un scaun al carui picioare incep sa crape, intelepciunea iti spune; “Ridica-te inainte sa cazi!” Ia aminte la semnele stresului inainte sa ti se distruga sanatatea, nemaifiind astfel folositor nici Domnului nici altcuiva .
  3. Invata sa fii prudent. Prudenta inseamna buna administrare. Pentru a deveni mai bun adminstrator ai timpului tau, a energiei si darurilor tale, scrie pe hartie obiceiurile la care ai de lucru . Nu anunta; “Incepind de azi toata lumea trebuie sa se schimbe!" Nu,  lucreaza intai la tine si doar la unul sau maxim doua aspecte,apoi sa treci pe rind la celelalte.
  4. Indentifica factorii de stres. Invata sa te adaptezi in loc sa lasi ca de fiecare data lucrurile sa te supere.Viata are un prenume: schimbare ! Stii ce? Se presupune ca uneori trebuie sa mai si obosesti.Oboseala este limita impusa de Dumnezeu pentru a preveni autofortarea dincolo de limite .Care este cauza acidului din stomac, a nodurilor din gat, si ce rapeste toata bucuria de a trai?. Raspunsul la acesta intrebare iti ofera subiectul la care mai trebuie sa lucrezi !

Inchei cu-Provoc viata mereu!