duminică, 23 august 2015

Suntem doar două frunze....


Două frunze-n vârtejul tainic al toamnei,
Desprinse de ramul ce viaţă le-a dat.
Două frunze pictate-n culori de aramă
Doar verdele inimii, crud au păstrat.
O frunză - de viţă, alta- de-arţar
Se-aseamănă mult, de parcă-s de-un neam.
Vor cade  întristate pe drum de hotar,
Că nu le-a fost dat să crească pe-un ram...

Simţiri tomnatice....



 
Toamna...plânsa toamnă
Ce-n lacrimi şi-a făcut debutul
La meditare mă îndeamnă
Suflând cu vânturi reci trecutul

Ce să mai fac în astă vreme
Când ziua-n noapte-ai preschimbat-o
Şi-nceţoşată de blesteme
Iubirea-n ploi mi-ai aruncat-o?!

De-aş fi ştiut că vine aşa iute
Sufletul să-mi înoreze
Şi prin noroaie de ape adâncite
Să mă îngroape,să mă înfrigureze,

Mi-aş fi-nsorit prin vara toată
Inima,în al razelor joc
Să nu mai simt niciodată răcoare
Prin trupu-mi de foc

Dar nu am gândit prea departe...
N-am prevăzut o prematură veştejire
A toate câte-s verzi şi minunate
Prin gânduri omeneşti şi prin simţire..

 P.S. Toamna asta trebuie sa fie cea mai frumoasa,decit toate Toamnele de pina acum...........!